sâmbătă, 25 aprilie 2009

vineri, 24 aprilie 2009

Cei mai rai

sâmbătă, 18 aprilie 2009

joi, 2 aprilie 2009

Cu suta la ora.


Cat ma dispera momentele in care stiu ce vreau sa spun dar nu gasesc cuvintele adecvate. E simplu? E simplu pe dracu' ca am incercat si dupa reciteam ce am scris imi parea o combinatie intre frustrari si mediocritate. Evident ca nu vreau sa iasa asa si din aceasta cauza tot tind sa perfectionez si sa repar ba un cuvant acolo, ba unu' dincolo, ba sterge o propozitie, ba alta. Si uite-asa dispare textul intreg. Plus ca mai am si prostu' obicei de a face greseli gramaticale... Mor cand mi se intampla asta! Ma consider ultimu' tantalau si imi pierd tot interesul pentru ceea ce am scris. Daca nu descopar greselile imediat cand am recitit textul si le vad a doua sau a treia zi, nu ma mai afecteaza asa rau, le modific si gata!
Uite, aici spre exemplu, vroiam sa scriu despre o chestie comuna pe care am observat-o la mai multa lume (imi place sa cunosc multi oameni): cei mai tineri dintre noi sunt preocupati de felul cum sunt priviti iar cei mai batrani de felul cum privesc. E! asta era. La asta s-ar fii redus tot textul meu din seara asta. Asta era sinopsis-ul, asta era rezumatu-ul. Dar chiar si asa, tot suna de cacat si tot frustrare si mediocritate releva. Si e un text simplu dupa parerea mea, dar pur si simplu nu vrea sa iasa dfecat sub forma asta mediocra: juma' de varsta te preocupa cum te vede lumea si cealalta jumatate cum o vezi tu.
'Zda ma-sii de text. Parca as reproduce filozofiile lui Aristotel, asa de greu iese.
Ma gandesc ca poate ar fii mai bine sa personific ceva, sa fac o poveste din care sa reiasa lucrul asta... sau poate sa pun putina intriga, un punct culminant si la sfarsit BAU! am dat cu textu'-n mufa. Eh... tot un rahat ar fii iesit. Dar fii atent ce fac: nu mai recitesc nimic si postez totul asa cum e aici. Ia sa vedem...