De data asta renuntam la imagine si lovim cu text.
Sunt anumite momente (ca acesta) in care ai o stare indescriptibila, in care nu iti poti da seama daca ceea ce faci/spui/gandesti e adecvat normelor si barierelor sociale. Azi ma paste una. Nu o sa aduc detalii despre motivul care m-a adus in starea asta. Stiu un lucru: ca ma simt mai bine acum si ca sunt usor euforic. Poate e de la vin.
Revin intr-una la marea mea dilema: sunt un mediocru pe cale de resemnare sau mai rau de atat? E dificil sa te improsti intruna cu frustrari (pe care cred altii ca le ai, tu avand doar dezamagiri) sau sa fi haituit de prejudecati.

Multumesc lui Dumnezeu ca a privit in alta parte cand dracul a inventat tigarile.

Mi se pare facil sa oferi o opinie atat timp cat o oferi pe un fond incontestabil. Nu o sa ii pot contesta maiestria lui Brancusi la fel cum nu o sa i-o pot contesta unui gropar. Eu ma aflu la limita dintre cei doi si nu o sa ma pot apropia nici de unul, nici de altul.
Sunt bombardat de opinii ale oamenilor identici mie. Mi-as dori sa mai revin odata in cercul ala in care raman cu gura cascata si inghit tot ce mi se da fara sa pot contesta.

Duc o lipsa cronica de putere.

Cat de usor imi pot schimba parerea despre ceea ce percep. E ca un vierme ce-mi inghite simturile. Asta cred ca e boala mea: nu ma pot decide. Iar daca nu ma pot decide, nici nu pot fi indestulat.